Exercițiul fizic în pandemie

Sub spectrul condițiilor actuale sau a unor noi pandemii cauzate de microorganisme necunoscute, a unor măsuri preventive sau soluții terapeutice parțial eficiente, capacitatea organismului uman de luptă față de infecții reprezintă cea mai importantă linie de apărare. În acest context se creionează importanța investiției în obiceiuri de viață sănătoase, care promovează sănătatea, printre care se numără și activitatea fizică.

Paradoxul perioadei de lock-down și a restricțiilor drastice legate de deplasarea persoanelor și contactele interpersonale care au țintit reducerea riscului de transmitere virală în comunitate a fost potențiala reducere a activității fizice (exerciții fizice) și exacerbarea de obiceiuri nesănătoase favorabile dezvoltării unor afecțiuni necomunicabile asociate aterosclerozei sau cu impact psihologic favorizând depresia sau anxietatea. Stresul psihologic din perioada pandemică s-a asociat cu dezechilibre ale nivelelor hormonale inclusiv cortizol, cu impact negativ asupra sistemului imun. Reducerea activității fizice în perioada pandemică inițială a fost mai pregnantă în marile aglomerări urbane, unde accesul spre activități în aer liber era dificil, iar sportul în spații închise interzis. Perioadele de relaxare parțială urmate de alte perioade de restricții au impactat negativ desfășurarea unei activități fizice coerente. Modificări negative în activitatea fizică au fost raportate de studii realizate în Grecia, Austria, Belgia, China și Italia.

Activitatea fizică îmbunătățește funcțiile sistemului imun inclusiv pentru persoanele cu afecțiuni sistemice inflamatorii cronice, ameliorează balanța de cortizol, previne creșterea în greutate și are efecte mentale benefice reducând simptomele depresiei și anxietății (în relație cu stresul pandemic). La persoanele peste 65 de ani, activitatea fizică regulată a avut efecte pozitive asupra efectelor îmbătrânirii: reducerea riscului de sarcopenie și dinapenie, creșterea funcțiilor cognitive