Alimentația necorespunzătoare poate produce leziuni dentare

Aportul nutritiv de micro- și macronutrienți impactează starea țesuturilor orale - mucoase, dinți și structuri parodontale. Atât subnutriția cât și aportul alimentar excesiv influențează sănătatea orală.

Leziunile dentare noncarioase s-au asociat pozitivă cu consumul de acizi prezenți în diferite lichide și băuturi, fructe, sucuri de fructe, unele infuzii de ceai, oțet și vinuri seci. Dezvoltarea acestei patologii nu este întâmplătoare având în vedere că băuturile acide scad pH-ul considerând pH-ul critic de 5.5 necesar dizolvării smalțului. Alți factori importanți care influențează dizolvarea smalțului fac referire la cantitatea și tipul de acid conținut, aciditatea titrabilă, capacitatea tampon și temperatură. este mai destructiv consumul cronic decât cel acut de băuturi acidulate. La acestea se mai adaugă și acizii organici produși prin fermentarea glucidelor din băuturile îndulcite de către microorganismele plăcii, ceea ce amplifică demineralizarea țesuturilor dure dentare. Deși periajul dinților imediat după consumul de dulciuri sau băuturi îndulcite/acidulate pare un gest logic, acesta s-a asociat cu pierderi accentuate ale structurilor dentare. Nu doar compoziția și și structura alimentelor influențează dezvoltarea leziunilor dentare noncarioase. Tranziția actuală la o alimentație mai sănătoasă, bogată în alimente mai dure, fibroase și mai puțin prelucrate s-a asociat cu creșterea prevalenței acestor leziuni.

Caria dentară a fost îndelung asociată cu alimentație necorespunzătoare. O prevalență crescută a cariei se înregistrează în țările dezvoltate care au un consum crescut de zahăr alimentar. Folosirea substitutelor pentru sucroza alimentară s-a observat că a redus caria dentară. Astfel, înlocuirea sucrozei cu alimentare cu xilitol a redus caria dentară cu 85%. În plus, s-a remarcat o asociere pozitivă dintre caria dentară și consumul de zahar dintre mese. Deși frecvența consumului de zahăr este esențială în dezvoltarea cariei dentare, cantitatea consumată de zahăr a avut o influență importantă în inițierea și dezvoltarea cariei independent de frecvența consumului.

Statusul nutrițional influențează preeruptiv calitatea țesuturilor dentare, dar, în același timp, obiceiurile alimentare au un impact major asupra dezvoltării cariei dentare. Deficitul de vitamină A, D și deficitele proteice marcate s-au asociat cu hipoplazii amelare. Deficitul de vitamină A și de proteine pot cauza atrofia glandelor salivare cu reducerea consecutivă a fluxului salivar și capacității tampon, ceea ce vulnerabilizează dinții față de atacul acid carios. Deficiențele moderate de zinc, proteine, vitamine și fier limitează capacitățile protectoare ale salivei și în combinație cu un aport crescut de sucroză conduce la o dezvoltare crescută a cariei dentare. Fluorizările topice la copiii care au un aport crescut de zahăr nu reduc decât parțial impactul cariogen al zaharurilor alimentare consumate. Brânza și laptele au un efect protector față de demineralizarea acidă a structurilor dentare (Gondivkar SM et al.,2019).